Ce este endodonția?

Endodonția este acea ramură a medicinii dentare care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor pulpei dentare și a structurilor anexe acesteia.

structura-dinte-endodontiePulpa dentară este reprezentată de țesutul moale aflat în interiorul dintelui (canalele dentare), respectiv de vase de sânge, nervi și țesut conjuctiv. Deși pulpa este răspunzătoare de nutriția dintelui prin intermediul vaselor sangvine care pătrund prin vârful rădăcinii în dinte, ea nu este răspunzătoare pentru funcționalitatea dintelui. Chiar dacă pulpa este îndepărtată ca urmare a tratamentului endodontic, dintele va continua să fie hranit prin intermediul vascularizației structurilor din vecinătate.

Când este nevoie de un tratament endodontic?

Necesitatea tratamentului endodontic apare odată cu îmbolnăvirea ireversibila a pulpei dentare, respectiv a inflamației acesteia din cauza microbilor care o invadează.

structura-dinte-infectiiInfecțiile pulpare apar, cel mai frecvent, din cauza cariilor profunde sau de mari dimensiuni, traumatismelor  dentare, fisurilor și fracturilor dentare sau afecțiunilor parodontale. Bacteriile care pătrund prin crăpăturile dintelui distrug treptat pulpa acestuia, duc la infecția și slăbirea osului și, în final, la pierderea dintelui. Netratate, inflamația sau necroza pulpei unui dinte se pot extinde și la țesuturile din vecinătate.

Simptomele pot fi variate:

  • durere (spontană, pulsatilă, surdă) care se extinde sau nu la zonele învecinate maxilarului
  • sensibilitate atunci când mușcați sau mestecați, sau la temperaturi ridicate și scăzute
  • durere inexplicabilă la un dinte tratat în trecut
  • decolorarea dintelui
  • apariția unei umflături în dreptul dintelui (fistule gingivale)
  • ganglioni umflați din jurul gâtului și al capului

Atunci când unul dintre aceste semnale apar, prezentarea la medicul stomatolog devine urgentă. Atenție însă, în unele cazuri boala poate evolua aproape asimptomatic, ajungând să fie surprinsă în faze avansate de evoluție, în urma unui consult de rutina clinic și radiologic.

Cât durează un tratament endodontic?

În mod normal, un tratament endodontic obișnuit constă într-o singură ședință de 1-2 ore, dar există și cazuri complexe unde vor fi necesare 2 sau chiar mai multe ședințe.

Cum decurge tratamentul endodontic?

Cunoscând cauza bolii pulpare, respectiv microbii care colonizează pulpa dentară din lăcașul interior al dintelui (canalele dentare), tratamentul va urmări o linie clară: eliminarea conținutului infectat prin mijloace mecanice și chimice. Drept urmare se vor efectua radiografii pentru a stabili: lungimea și numărul rădăcinilor, canalele accesorii, dacă a fost sau nu afectat și osul; apoi se vor realiza teste de vitalitate, care ne ajută să stabilim cu exactitate un diagnostic, și, bineînțeles, procedura terapeutică;

Substanțele anestezice moderne asigură pacientului un confort sporit în timpul intervenției. Tratamentul va decurge de regulă în liniște deplină. Cu cât tratamentul este început mai repede cu atât procedura este mai confortabila și asemănătoare unei proceduri restaurative curente.

Pentru a lucra în condiții cât mai igienice, tratamentul endodontic modern impune folosirea digii dentare, o folie de latex fixată pe dinte cu ajutorul unei cleme. Astfel, dintele va fi izolat complet de mediul oral atât de încărcat microbian și nu va exista riscul suprainfectării în timpul lucrului.

Canalele vor fi evidate de pulpa infectată folosind ace de canal, de fapt niște pile care lărgesc canalele înguste ale dintelui, permițând totodată introducerea unor soluții dezinfectante (ex: hipoclorit de sodiu) care dezintegrează chimic și îndepărteaza țesuturile moi infectate.

După această fază, interiorul dintelui va trebui sigilat corespunzător, închizând pe cât posibil orice spațiu care ar permite o eventuală colonizare și înmulțire ulterioară a microbilor reziduali. Standardul actual este cel al obturării cu conuri de gutaperca,  adică o substanță care sub acțiunea temperaturii se înmoaie și curge în toate spațiile din interiorul dintelui.

De regulă, în urma tratamentului endodontic dintele poate fi ușor sensibil la presiune (în masticație) câteva zile, mai ales dacă au existat fenomene dureroase înainte de tratament. De regulă simptomatologia este atenuată prin administrarea de antiinflamatorii (ex: Ibuprofen). Doar în cazuri excepționale poate fi nevoie de altă clasă de medicamente care vor fi prescrise de către medic.

Ținând cont de faptul că succesul unui tratament endodontic depinde pe termen lung de calitatea restaurării coronare a dintelui, este absolut imperioasă necesitatea plasării unei obturații coronare adezive, adică a blocării accesului salivei și microbilor.

Ce înțelegem prin retratament?

tratament-endodontic-dinteDinții cu tratamente endodontice vechi deficitare constutuie niște bombe biologice cu efect întârziat. Chiar dacă rămân asimptomatici uneori pe perioade îndelungate de timp, sau crează doar ocazional un discomfort, trebuiesc priviți cu suspiciune. Atâta vreme cât organismul reușește să mențină prin sistemul imun un echilibru la acest nivel, leziunea rămâne în stare latentă, dar cu prima ocazie în care are loc un dezechilibru imunitar, leziunea se poate acutiza, putând crea mari probleme (abces/umflatura/durere).

Dacă în trecut mulți dinți cu asemenea problema erau tratați chirurgical prin rezecții apicale sau radical prin extracții, astăzi tratamentul de primă intenție constă în reintervenția endodontică, adică reluarea tratamentului endodontic într-o manieră corectă, care va reduce în final conținutul microbian canalar  și va permite vindecarea leziunii osoase.

Prin succes trebuie să înțelegem în primul rând o lipsă a simptomatologiei clinice, cât și o lipsă a semnelor patologice radiologice.

Când apelăm la chirurgia endodontică?

Când tratamentul de canal nechirurgical eșuează, putem apela la chirurgia endodontică, cunoscută poate mai curând ca și rezecție apicală. Este vorba despre îndepărtarea vârfului radicular infectat, blocarea comunicării osului cu conținutul dentar prin plasarea unei obturații retrograde, cât și a chiuretării zonei de os afectat.